Producatorii nu sunt obligati prin juramant ca medicii sa nu faca rau. Iar multi, chiar cei mari si puternici, tin secret procesul de fabricatie.
Cum ne apara autoritatile dreptul de a sti ce mancam? Cat de mari sunt costurile ascunse ale hranei industriale? O ancheta despre siguranta alimentara in Romania, semnata Anca Nastasi.
Globalizarea a fost buna: mancam in miez de iarna rosii din Turcia sau Tunisia, mere din Polonia si Italia, bem lapte tot anul, chiar daca vacutele noastre au ramas fara in plin ianuarie si consumul de carne de porc a crescut pe cap de locuitor, desi in tara noastra zootehnia e la pamant.
De unde vine mancarea? Cine o face? Cat e de sanatoasa? Azi, intr-o felie de salam gasim ingrediente din toate colturile lumii: carne din Germania, de la vaci furajate cu soia din Brazilia, plus aditivi din China sau Austria. Industria alimentara e mereu in goana dupa costuri scazute si profit.
Domnul Toma e profesor la Academia de Stiinte Agricole, el preda management, multi studenti de-ai lui sunt tarani si au acasa ferme. Ei incep sa inteleaga ca sansele lor de a face fata pe o piata libera si fara granite sunt practic mici. Profesorul a facut un studiu pe 10 ani si a comparat datele statistice oficiale.
In 2002, Romania cumpara din strainatate mancare de 1,17 miliarde de dolari. In 2008, importurile au crescut la 6,12 miliarde. Din care 4, 9 erau cumparaturi "intracomunitare".
Principalul produs pe care-l importam este carnea, aproape 6 miliarde in cei 10 ani. Pe locul al II-lea in topul importurilor sunt cerealele, 2,5 miliarde de dolari si zaharul - 2,4 miliarde.
Faptul ca importam atat de multa mancare nu e neaparat rau, dar cum se intampla asta, desi romanul e destul de atasat de brandurile sale autohtone?E simplu! Procesatorii de carne
