Zona acţiunilor caritabile cuprinde invariabil şi „felia“ concertelor sau a petrecerilor, în care onoratul public este invitat să doneze preţul unei şaorme cu de toate sau mai mult (după „buzunar“) pentru o cauză nobilă. Printre oamenii implicaţi voluntar sau nu în asemenea acţiuni există acele specimene care speculează cât se poate de drastic orice act de acest fel. Carevasăzică, participă la asemenea concerte sau licitaţii caritabile doar pentru a-şi face imagine. Pentru a se lăuda în cercuri „alese“, pentru a mai strânge nişte cuvinte frumoase prin presă, pentru a fi „în faţă“. Dincolo de orice, la urma urmei, e de apreciat că oamenii ăştia chiar donează ceva, indiferent dacă profită sau nu de această expunere. Categoric, există şi acei oameni care fac acte de caritate şi nu aşteaptă absolut nimic în schimb. N-o fac pentru a avea vreun titlu onorific în fundaţia cutărică, ci pur şi simplu pentru că aşa simt ei în „herzul“ lor personal că este bine.

A fost o vreme în care concertele de caritate organizate în cluburile noastre erau rara avis. După care, a venit şi boom-ul. Numărul acestora a devenit îngrijorător de mare, ceea ce a adus cu sine şi înfiltrarea în „branşă“ a unor impostori. Care au tras ţepe. Alea în care organizatorii au fugit cu banii. Sau evenimentele caritabile nereuşite în care nu s-au strâns nici banii care au fost cheltuiţi cu mediatizarea concertului sau plata curentului din locaţia respectivă. Au apărut diverse cauze iar inventivitatea noastră a mers pe culmi nebănuite. Fiindcă strângerile de fonduri au devenit cât se poate de trendy, cu ceva vreme în urmă a existat o petrecere care şi-a propus să strângă donaţii pentru chelneriţele unui club timişorean care aveau musai nevoie de silicoane. Mai rămâne să se organizeze şi evenimente caritabile pentru salvarea urşilor koala şi a balenelor albastre, şi totul e OK.

Dincolo de