De la începutul lui iulie până spre capătul lunii august 1973, Nicolae Ceauşescu s-a mutat pe litoral, la reşedinţa de la Mangalia. Acolo a primit ambasadori, ziarişti, pe Jean Bedel Bokassa, preşedintele Africii Centrale. A revenit de câteva ori în Bucureşti pentru obligaţii oficiale, a voiajat apoi pe insula Brioni, să-l întâlnească pe Tito. A trebuit să bifeze şi o vizită în Uniunea Sovietică, pe care a scurtat-o cât a putut.

În anii '70, Nicolae Ceauşescu a fost un personaj interesant pentru guvernele din lumea întreagă şi, prin urmare, şi pentru media. Încercând să surprindă şi persoana privată din spatele omului politic, jurnaliştii l-au întrebat adesea ce îi place să facă în timpul liber. Nu am mult timp liber, a răspuns aproape întotdeauna Ceauşescu. Şi-a admis, totuşi pasiunea pentru vânătoare. În rest, s-a declarat adeptul „odihnei active“. După cum arată programul său, rezultă că aceasta nu era doar o figură de stil menită să creeze o jurnaliştilor străini impresia că au de-a face cu un personaj neobosit. „Atât în ţară, cât şi peste hotare“, după cum titra frecvent presa de la Bucureşti, Ceauşescu avea mai mereu un program încărcat. Până la capătul vieţii, a păstrat o capacitate de efort ce-i uimea până şi pe liderii mai tineri ai partidului comunist.

Îmbinând utilul cu plăcutul

Totuşi, Ceauşescu îşi lua vara un fel de concediu legal de odihnă. Aproximativ de la începutul lui iulie şi până la începutul lui septembrie, el şi „conducerea“ se mutau pe litoralul Mării Negre. Parte a activităţilor oficiale continuau însă la mare. Când obligaţiile oficiale o cereau, se înapoia pentru câteva zile în Bucureşti. De pildă în 1973, a mers în vacanţă la Mangalia. În 6 iulie, a plecat la reşedinţa din sudul litoralului, dar cum era adeptul „odihnei active“, a continuat să lucreze şi acolo. Luna iulie a fost un du-te vino între Mangalia, Bucureşti şi a