Statuia lui Andrei Şaguna din faţa liceului care poartă numele mitropolitului, cea a lui Iacob Mureşanu, de la Şcoala 6 din Livada Poştei, bustul lui Avram Iancu, din faţa uzinei Metrom - toate au acelaşi creator - sculptorul Nicolae Daicu. Şi lista ar putea continua cu încă 15 monumente publice, 300 de lucrări în muzee de artă din ţară şi străinătate, precum şi în colecţii particulare de pe toate continentele.
A fost protagonistul multor expoziţii personale şi de grup, în ţară şi peste hotare, în tari precum Franţa, Luxemburg, Danemarca şi Japonia. Multă trudă artistică şi fizică. „E mai mult decât o profesie, e o credinţă din aceasta pusă până la ultima suflare. Condiţia fizică e importantă la sculptură. Şi dacă le împleteşti pe astea mergi înainte”, mărturiseşte Nicolae Daicu.
• A terminat Liceul de Arte la Braşov
După ce a terminat liceul de Arte la Braşov, în 1971, s-a hotărât să se îndrepte către sculptură. A luat drumul Clujului, pentru a urma Institutul de Arte Plastice şi Decorative şi, s-a pus pe treabă. Prima expoziţie a avut-o în timpul studenţiei.
„În anul trei deje aveam lucrări transpuse în metal cât toată secţia de sculptură. Lucram şi noaptea. Îl mituiam pe portar cu un sfert de ţuică de mere şi mă lăsa să lucrez noaptea în atelier”, îşi aminteşte artistul.Ar fi vrut să iasă la evenimente artistice în străinătate, dar nu era lăsat de puternicii zilei.
• Tehnica cerii pierdute
Nicolae Daicu a descoperit încă de pe vremea studenţiei tehnica cerii pierdute. Este o metodă prin care materialul păstrează mai vie amprenta creatorului, spre deosebire de modurile tradiţionale de sculptură. Prin ceara pierdută poţi obţine o piesă cu fidelitate mare de suprafaţă. Dacă reuşeşti să găseşti calea, atunci rămâi cineva, dacă nu, societatea te lasă uitării, declara acum ceva vreme Nicolae Daicu. Şi a reuşit. Lucrările semnat
