Tuturor ne-au citit bunicii sau părinţii măcar un basm ori o poveste. De cele mai multe ori, era cu happy-end: prinţul X (erou legendar, ucigător de Mume ale Pădurii frumoase cu spume sau alte reptiloide eşuate prin poveste) o lua în căsătorie pe mica prinţesă Y (moştenitoarea tronului unui moş care pretindea că e tatăl ei natural, dar pe care nu o lua nimeni de soaţă – din variate motive).

Ei bine, când m-am născut, curios la şuşoteala aparent fără noimă a unor băbuţe ce se aflau la căpătâiul meu – târziu în noapte, fără ştirea părinţilor, am căscat urechile mari. Ele, cele Moirae – Clothos, Lachesis şi Atropos – s-au ocupat nu de doar de simplul meu destin, ci am fost un mare norocos să le aud pregătind destinul unui stat: România. Acum, după mai bine de un sfert de secol, am început să desluşesc spusele celor trei babe.

Să o luăm cu începutul: Clothos a spus că din momentul acela (mai erau 8 ani până la marea lovitură de stat, prin care comuniştii au transferat puterea altor… comunişti), lucrurile vor merge rău pentru biata ţară. Într-adevăr, printr-o manipulare extraordinar de jegoasă, li s-a indus ideea românilor că tiranul trebuie înlăturat, iar puterea va fi redată poporului, căci asta înseamnă „demos” + „kratos”. Ideea este foarte bună, doar că nu are aplicabilitate în toate ţările lumii. De la momentul debarcării ex-odiosului şi a incultei sale soţii, vorbele lui Clothos au început să mă neliniştească, totul fiind ca-ntr-un vis. Se făcea că foşti colaboratori (extrem de apropiaţi regimului decedat) vor prelua puterea, mătrăşind orice urmă a regimului anterior şi blamându-şi trecutul şi condiţia. Că vor exista vinovaţi fără vină, în vreme ce adevăraţii păpuşari vor trăi liniştiţi. Că toată economia acestei ţări se va duce (…ulii de suflet), clar „dezinteresat”. Că unii vor prospera prin furăciune, delapidare şi combinaţii în defavoarea amărâţi