Adeseori, pretextand graba, trecem indiferenti si inconstienti pe langa locuri ori lucruri considerate absolut comune, banale. Printre multe altele, turismul adevarat e si un fel de „continuous learning” programatic , concordant dictonului „foamea vine mancand” , atata doar ca practicarea lui nu e nociva precum bulimia de exemplu.
Practicand asiduu si metodic turismul, se dezvolta setea cunoasterii, iar asta presupune imbold spre documentare, informare, rasplata neantarziind sa apara, materializandu-se prin descoperirea de locuri interesante peisagistic, geologic, botanic, faunistic, istoric , cultural, etnografic, arheologic, paleontologic…
Dupa ce abia vizitasem situl Natura 2000 Fanatele Clujului, intorcandu-ma spre Baia Mare pe soseaua catre Zalau (E 81), traversand comuna Baciu, mi-am propus sa vizitez Rezervatia fosilifera Corusu despre care auzisem curand si incercasem sa o localizez pe harta dar si sa aflu cate ceva privind importanta ei paleontologica.
Situl paleontologic, un mister si pentru localnici
Din comuna Baciu se desprinde-n dreapta (NV) un drum asfaltat care, acompaniind inspre amonte Valea Seaca, duce spre satele Popesti, Corusu, Salistea Noua, traversand un peisaj specific Podisului Transilvan. Intrand in Popesti, pe un versant din dreapta cu pajiste naturala, am dat cu privirile de mii de exemplare de deditei/sisinei –Adonis vernalis imbobociti, unii cu corolele galben-portocalii deschise.
Imediat dupa ivirea panoului dinaintea satului Corusu, privind inainte si spre dreapta peste lunca micutei vai, atrag atentia trei succesive ( spre NV) denudari cu abrupturi verticale de culoare bej-ocru-ruginie, cea mai indepartata fiind si cea mai impozanta, dispusa pe doua niveluri. Am intrebat un elev din Corusu de situl paleontologic. Si-a cerut scuze deoarece nu stia, dar l-a intrebat pe bunicu
