Ministerul Sănătăţii, în 2012, a suspus dezbaterii publice un proiect prin care persoanele care vor să devină post-mortem donatori de organe pentru transplant vor fi înscrise din timpul vieţii într-un registru naţional. În prezent, acest registru este în curs de realizare. Puţină lume ştie că un singur donator poate salva chiar şi cinci vieţi. România ocupă penultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de donatori la un milion de locuitor. La polul opus se situează ţări precum Spania, Croaţia sau Belgia, cu 25-30 de donatori la un milion de locuitori.
În țara noastră, peste 2.000 de pacienti care au nevoie de transplant îşi asteapta rândul pentru şansă la o viaţă normală. Pentru unii dintre ei trec ani până se întâmplă acest lucru, iar alţii pierd lupta cu viaţa pentru că nu se gasesc donatori.
Doctorul Carmen Pantiş de la secţia de terapie intensivă de la Spitalul Judeţean din Oradea luptă în fiecare zi să schimbe acest lucru. Şi reuşeşte, chiar dacă nu de fiecare dată.
Refuzurile apar şi din cauza faptului că nimeni nu stă de vorbă cu familiile posibililor donatori. De aceea, Carmen Pantiş a urmat cursuri speciale de comunicare. Astfel a învăţat să îi convingă pe oameni de importanţa donării de organe.
„De multe ori ajung în situațiile în care plâng cu familiile celor care au pe cineva în moarte cerebrală. Plâng întotdeauna gândindu-mă că pe mine nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să donez organele tatălui meu. Nu am fost informată de aceasta oportunitate de a dona și este unul dintre lucrurile pe care le regret foarte mult”, a mărturisit Carmen Pantiş.
Prelevarea de organe este o cursă contra-cronometru şi tocmai din acest motiv fiecare secundă contează.
În 2008, doctorița Pantiş a fost numită coordonator de transplant în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi a participat la prima operaţie de prelevare de organe. De