Dupa ce, volens-nolens, fiii risipitori ai Europei au strans cureaua in draci cativa ani la rand, insasi Europa a inceput sa descopere ceea ce stiam demult, ca austeritatea nu e un hocus-pocus, aducator de buna stare si locuri de munca.
Insisi liderii europeni recunosc de la o vreme ca excesul de austeritate a redus consumul, a generat un plus de somaj si priveaza statul de incasarile la buget, strict necesare pentru a-si plati propriile obligatii.
Nu avem o solutie clara
Poate ca respectivii lideri ar fi pus batista pe tambal, vazand efectele austeritatii, daca nu incepea sa fiarba cazanul: ca o fatalitate, apar convulsiile sociale, resimtite deja in Grecia, Spania si in alte locuri.
Partea rea este ca un model - fie el chiar si german - gandit intr-un cabinet de experti la Bruxelles poate pica nitel cam ca nuca-n perete prin economiile "periferice", obisnuite sa functioneze fiecare dupa propriile traditii.
Partea si mai rea este ca modelul a si picat ca respectiva nuca pe ici, pe colo, iar oficialilor locali nu le spune nimeni solutia clara, capabila sa dreaga busuiocul. E drept ca asteptam un summit european la 22 mai, dar nu o data s-a intamplat ca, intalnindu-se sefii de state si de guverne, sa ne pomenim ca, in loc de solutii, concluzia comuna este ca mai trebuie inca un summit, peste vreo luna-doua.
In acest context, cresc ingrijorarile, dar si neincrederea. Intr-un interviu publicat in La Libre belgique, premierul belgian Di Rupo isi exprima foarte plastic propria parere: "Austeritatea dauneaza grav sanatatii".
Pedalele si ghidonul tandemului fanco-german
Spania si Italia nu prea reusesc sa contabilizeze roadele masurilor de austeritate, iar executivul francez lupta din greu in fata glasurilor din propriul partid socialist, nemultumit de tandemul economic franco-ge
