În martie 2007, prietenul și colegul Marius Drăghici publica în EvZ editorialul Nu vă întoarceți acasă! în care răspundea invitației făcute de câțiva politicieni aborigeni compatrioților din străinătate de a se întoarce în Canaanul mioritic. Cei care citeați pe atunci presa, poate vi-l mai amintiți, s-a citit în draci. „Nu vă întoarceți acasă! România e departe de normalitatea europeană. România este încă săracă și coruptă. Știu că vă e greu. Știu că sunteți departe de copii și de familie. Ajutați-vă părinții cu bani. Luați-vă copiii și dați-i la școlile publice din UE. Strângeți bani pentru bătrânețe. Rămâneți acolo, încă merită”, scria Marius Drăghici, între timp plecat și el din țară, în editorialul cu pricina.
Ieri seară am dat întâmplător peste un text din aceeași ecuație, tulburător și revoltător în același timp: o scrisoare deschisă adresată premierului Ponta și ministrului cercetării, Mihea Costoiu, de Cezar Giosan, profesor de psihologie la School of Liberal Arts, Berkeley College din New York. E povestea unui cercetător român care a decis să se întoarcă în țară. „Câtă naivitate!”, ar spune iresponsabilii noștri responsabili cu cercetarea românească. Dar mai bine vă las să citiți textul publicat pe conectii.ro sub titlul Un vis năruit. Nici nu e nevoie de mai mult.
Scrisoare deschisa catre D-nii Victor Ponta, Prim-ministru si Mihnea Costoiu, Ministrul Cercetarii
La inceput a fost Daniel David, una din cele mai importante figuri in psihologia romaneasca actuala. Auzisem de el cu cativa ani in urma, pe cand lucram la Cornell University, dar, locuind in America de un deceniu si jumatate, eram atat de indepartat de ce se intampla in tara in acest domeniu incat nu am dat mare atentie numelui. Apoi l-am intalnit in persoana la New York, si, incetul cu incetul, am inteles ca, in cativa ani mutase, practic, muntii din loc la Cluj. “Uite ce curaj!
