Din timp in timp, revine in prim plan, ca un fel de diversiune de serviciu, tema salariilor foarte mari de prin companiile de stat.
Cum trebuie acoperita vreo smecherie, vreo scrisoare penibila primita de la Bruxelles, numirea vreunui incompatibil pe la mai stiu eu ce comisie, ne aducem aminte ce salarii imense sunt prin companiile de stat.
In primul rand, nu inteleg de ce la un an de la preluarea mandatului de premier, Victor Ponta mai are uimiri si revolte de acest tip. Momentul revelatiilor a fost depasit inca de pe vremea fostelor guvernari, insa nici ele si nici cele doua guverne Ponta din ultimul an nu au rezolvat problema.
Si nici nu au cum sa o faca in mod direct. Decizia privind salariul managerului unei companii este in mana consiliului de adminstratie al respectivei companii.
Sigur, daca este o companie cu capital majoritar de stat, reprezentantii statului in CA pot lua decizia, dar pana acum nu am auzit sa se intample asa ceva.
Si nici nu cred ca se va intampla dintr-un motiv care ramane mereu in planul al doilea, dar care este esential. Chestiunea este abordata prost si populist, din unghiul care sa produca indignarea publica, dar nu si solutii.
Pentru ca problema nu consta in suma pe care o incaseaza lunar un manager de top, ci in calitatea prestatiei sale in schimbul acestor bani.
Ne plangem ca vedem pe lista lui Victor Ponta salarii de 3-4.000 de euro pe luna pentru conducatorii unor mari companii de stat. Daca dam de-o parte populismele de doi bani, cat ar trebui sa castige un manager de top care are pe mana contracte de milioane si responsabilitati uriase? 4.000 de lei?
Daca platesti prost un manager bun si onest, il pierzi urgent, pentru ca nu sunt prea multi dispusi sa faca acte de binefacere. Asta inseamna ca ramai cu incompetentii si/sau coruptii, car
