Senzaţia de lehamite pe care cei mai fideli susţinători ai lui Traian Băsescu o încearcă de câteva luni, convinşi că pactul de coabitare a evoluat rapid într-un parteneriat de plăcere şi că laudele deşănţate la adresa Guvernului Victor Ponta sunt sincere, s-a transformat uşor, uşor în greaţă. Iar discursul de joi, în care preşedintele i-a mulţumit liderului PSD pentru contribuţia sa la stabilizarea macroeconomică a ţării, le-a pus capac. Nici cu o găleată de lămâi alături nu l-ar fi putut digera.

Freamătă forumurile şi Facebook-ul de indignarea celor care nu îşi explică ce se întâmplă cu omul pe care l-au susţinut atâta vreme, inclusiv pentru că nu scăpa nici o ocazie să-l pună la respect pe Victor Ponta: unde a dispărut acel Băsescu care nu-l scotea pe urmaşul lui Adrian Năstase din plagiator, „dottore, hă, hă, hă“ şi incompetent?

Dar Băsescu care lovea cu barosul la câteva secunde după ce Ponta făcea şi cea mai mică greşeală? Chiar ăsta a fost întotdeauna preşedintele? Un laş care, în clipa în care a înţeles că nu mai are nici o şansă pentru a-şi recupera puterea, şi-a pierdut şi ultima rămăşiţă de demnitate? Un sclav al SISTEMULUI, care se gudură pe lângă noii păpuşari ai acestuia pentru a nu fi alungat de la Cotroceni înainte de finalul mandatului şi pentru a nu da cu subsemnatul pentru casa din Mihăileanu?

Iar dacă, de fapt, a fost întotdeauna mână în mână cu Victor Ponta şi rivalitatea dintre ei a fost regizată, cel puţin în ultimii doi ani, pentru a-l ajuta să crească politic prin demonizarea celui mai detestat dintre români, de ce a declanşat scandalul plagiatului, riscând să-şi submineze, astfel, propriul proiect secret?

La ultima întrebare, un posibil răspuns complet s-ar putea să avem peste câteva luni. La primele, însă, explicaţiile sunt deja conturate.

În momentul în care a semnat pactul de coabitare şi l-a desemnat premier