Reforma educaţiei a fost asasinată pe când era în plin avânt, prin ticălos ordin de ministru.

Puţine texte scrise de oameni inteligenţi m-au în­tris­tat mai mult în ultimul timp decât a făcut-o articolul d-lui Mihai Maci, De ce produce şcoala tâmpiţi?, pu­blicat recent pe contributors.ro! Cu toate astea, pa­ra­doxal, sunt de acord cu autorul că, în mare măsură, şcoa­la românească produce „tâmpiţi“, atât în pre­uni­versitar, cât şi la nivel universitar, înţelegând prin as­ta oameni lipsiţi de pregătire sau incompetenţi.

Ideea principală a textului este că şcoala produce ceea ce îi cere societatea a cărei parte este. Or, societatea ro­mânească de azi „nu are nicio nevoie de ceea ce ar putea produce o şcoală care şi-ar asuma menirea“. Adică nu ar avea nevoie de oameni instruiţi şi com­pe­tenţi. De ce? Răspunsul d-lui Maci este că societatea noastră „nu a parcurs încă întreg drumul de la pre­modernitate spre modernitate“. Pe scurt, tendinţa ro­mânească spre adaptabilitatea excesivă, reţelele de in­fluenţă, caracterul „limitat şi prea puţin diversificat“ al aceleiaşi societăţi, complacerea în expediente de­ter­mină puţina rentabilitate a calităţii, efortului şi ino­vaţiei. Scrie d-l Maci: „O societate puţindiversificată e una care trăieşte în permanenţă în orizontul mai răului. Şi supusă ameninţării acestuia, caută să-şi asi­gure nu calea de a înainta..., ci pe aceea de a se retrage în simpla supravieţuire“. Probabil că e destul de corect, chiar dacă societatea românească mi se pa­re că a devenit considerabil mai diversificată decât sus­­ţine d-l Maci.

Fireşte, cititorul se întreabă ce-i de făcut. Aici d-l Maci (şi acum mă indignez) ne spune răspicat numai ce nu trebuie făcut: nu trebuie ascultaţi reformiştii radicali care trăiesc în pură utopie şi „soteriologie re­li­gi­oa­să“, sperând că, schimbând legislaţia, vor putea ame­liora învăţământul. Aş