”Am sentimentul, ca presedinte, ca mi-am facut datoria, pe 6 mai 2010, ca altfel, fara acele masuri, Romania ar fi fost mult mai rau astazi”. Efectul masurilor de austeritate ramane a fi discutat de economisti, istorici, sociologi, multa vreme de acum inainte.
Daca era sau nu datoria presedintelui sa se amestece in politica de austeritate s-au pronuntat, deja, prietenii politici ai domnului presedinte, judecatorii de la Curtea Constitutionala. Pana si ei au constatat ca presedintele si-a depasit mandatul, suprapunandu-se Guvernului. Ba chiar si Basescu a recunoscut ca nu era treaba lui sa se amestece in politica guvernului, in 6 mai 2010.
Posibil ca acele chichite avocatesti cu care a controlat Romania, incepand din decembrie 2004 ( cand l-a numit premier, impotriva majoritatii rezultate din alegeri, pe Calin Popescu Tariceanu), sa-i ofere cine stie ce scuza juridica. Moral, nu se poate justifica. E la nivelul logicii comune. De ce sa ai doi premieri sau un presedinte care ia decizii in locul premierului?
Premierul are o majoritate in Parlament si propune legi. Isi consuma mai repede capitalul de simpatie, este schimbat mai repede. Mandatul de cinci ani al presedintelui si mecanismele prin care i se asigura stabilitatea in functie au fost introduse tocmai pentru ca presedintia este o instanta morala. Presedintele arbitreaza, mediaza, isi pastreaza popularitatea pentru momente exceptionale, cand nu este timp de dezbateri, cand e nevoie de un reper. Din aceasta perspectiva, presedintele nu si-a facut datoria.
De fapt, Traian Basescu a vrut sa aiba puterea unui premier si lipsa de responsabilitate a unui presedinte. Intrebat, in luna mai 2010, cine va raspunde pentru esecul masurilor de austeritate, presedintele a raspuns: Emil Boc.
SURSA: dcnews.ro
