De opt ani în cadrul Baroului Vrancea, avocatul Adrian Ploscaru a păstrat în suflet Teologia şi dragostea pentru credinţă, pentru a se pune în slujba omului. Defineşte avocatura ca fiind „arta de a face bine“ şi îşi doreşte să obţină numai soluţii favorabile pentru clienţii săi. Tânăr, cu răbdare şi dragoste faţă de profesie, Adrian Ploscaru a reprezentat cu brio în procese dificile, oameni simpli, dar şi persoane cunoscute. Se mândreşte atât cu realizările pe plan profesional, cât şi cu familia sa, mai ales cu fetiţa născută în urmă cu o lună. Spune că cea mai mare calitate a unui avocat trebuie să fie cinstea faţă de clientul său. Îşi doreşte să ajungă judecător de Civil.

Rep: De când sunteţi avocat?

Av: Ca avocat, am promovat examenul în decembrie 2004 şi sunt efectiv în profesie din ianuarie 2005. Înainte am fost consilier juridic vreo doi ani şi o scurtă perioadă am fost redactor de ştiri.

Rep: V-aţi dorit întotdeauna să profesaţi în domeniul juridic?

Av: Eu mi-am dorit întâi de toate să urmez cariera bunicului, care a fost preot. Mi-a plăcut foarte mult matematica şi de aceea am urmat un Liceu teoretic, respectiv actualul Colegiu Naţional Cuza, pe care l-am absolvit ca şef de promoţie. La momentul în care am terminat eu liceul, ca să pot să urmez Facultatea de Teologie ar fi trebuit să dau un examen mult prea complicat, erau foarte multe materii separat de cele pentru Bacalaureat şi în acelaşi timp, numai cei care aveau seminarul erau primiţi, eu nu aveam seminarul şi atunci eu m-am reorientat, asta din timp, deja de prin clasa a X-a ştiam. M-am reorientat spre un domeniu oarecum asemănător, respectiv Dreptul. Consider că au legătură din perspectiva Dreptului cano¬ nic. De aceea m-am apucat de Drept. Nu a fost la îndemnul nimănui, a fost dorinţa mea. Părinţii mi-au respectat întotdeauna dorinţele