“ Gândul către mama mea este cea mai frumoasă rugăciune ”
Am fost desemnată director interimar al Teatrului Evreiesc de Stat. Am primit această veste cu mare teamă, pentru că este o mare responsabilitate.
Există o poezie a mişcării, o magie a cuvântului, un zbor al sufletului deasupra scenei. Cei care reuşesc se numesc, pe bună dreptate, artişti… O credinţă străveche spune că un om trăieşte atât timp cât numele său este pomenit. Ei bine, cu siguranţă numele Maiei Morgenstern va trăi mult. Uluitoare vibraţie a pus în profesiunea ei de credinţă. Este greu să nu o sesizezi. Este greu să nu rezonezi cu ea. A crezut în steaua ei, a pariat cu ea însăşi şi cu cei din jur, a forţat imposibilul. Nu sunt multe actriţele care au ştiut să dea Cezarului ce era al Cezarului, oprindu-şi pentru sine partea leului. Maia Morgenstern nu a respins ostentativ condiţia vedetei, nu s-a lăsat devorată, construindu-şi cu o voinţă nu de puţine ori impresionantă o carieră a unei actriţe cu o largă disponibilitate interpretativă. Avem toate motivele să spunem că această operaţiune continuă, deoarece dăruirea de sine a Maiei Morgenstern este egală doar cu farmecul pe care-l răspândeşte în jurul său. Miercuri, actriţa îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Ce am mai făcut? Nu ştiu... În primul rând, aşa a fost întâmplarea, am fost desemnată director interimar, până voi susţine un concurs, al Teatrului Evreiesc de Stat. Frumos şi complicat în acelaşi timp. Complicat de complicat. Am primit această veste cu mare teamă, cu mare emoţie, pentru că este o mare responsabilitate. Este o punte pe care trebuie să păşesc. Îmi face mare plăcere şi contează. Am avut deja două premiere interesante, «Stele rătăcitoare», în idiş, un spectacol ce vorbeşte despre începuturile teatrului evreiesc din lume, şi premiera cu spectacolul «Yentl»,