Ultima sãptãmânã din postul Sfintelor Paste este reprezentatã de Sãptãmâna Mare, numitã si Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna Deniilor, toate zilele acestei sãptãmâni fiind considerate, încã de la începuturile crestinismului, mãrete si sfinte si, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se sãvârsesc doar în sãptãmânile a cincea si a saptea ale Postului Pastelor. În traditia popularã existã superstitii si obiceiuri legate de fiecare zi a acestei sãptãmâni.

Luni, se citeste, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a vãzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrãrii în Ierusalim. În Lunea Mare, femeile încep curãtenia de Paste. Se scoate totul afarã, se aeriseste casa ca sã iasã toate relele de peste iarnã, se vãruieste si se spalã totul. Marti este denumitã si Martea Seacã, si este dedicatã predicii de pe Muntele Mãslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar si propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credinciosii sunt îndemnati la priveghere, sã fie, cu alte cuvinte, pregãtiti, în orice clipã sã-l întâmpine pe Iisus. În Martea Seacã, existã superstitia conform cãreia tãranii trebuie sã se spele ritualic pentru a seca bolile, ziua fiind caracterizatã de practici magice ambivalente, ce utilizeazã atât magia negativã cât si pe cea pozitivã. În ziua de miercuri a Sãptãmânii Mari, denia îl pomeneste pe Iuda, apostolul devenit vânzãtor, care se gândeste sã-l trãdeze pe Învãtãtor, dar si pe Maria, femeia desfrânatã devenitã mãrturisitoare, care-i spalã picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de cãintã si îl unge cu mir. În anumite zone, existã obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfinteste, copiii sã meargã cu colindul, la