Nu au fost niciodată asfaltate sau măcar pietruite, dar pentru a avea acces pe ele şoferii îşi iau rovinietă sau riscă amenzi grele. Sunt şosele de pământ cu statut de drum naţional.

Drumul naţional este în principiu şoseaua asfaltată, marcată corespunzător, prevăzută cu rigole şi cu benzi de refugiu, având o lăţime a părţii carosabile de cel puţin şapte metri. Este clasificat ca „naţional“ pentru că are statutul de şosea de interes pentru întreaga ţară, iar accesul autovehiculelor se poate face numai plătind contravaloarea unei taxe numită generic rovinietă. Legislaţia actuală prevede că, în preajma drumurilor naţionale, nicio construcţie nu poate fi amplasată la mai puţin de 50 de metri de axul şoselei. Ei bine, statisticile oficiale, dar mai ales realităţile din teren, arată că în România anului 2013 avem 260 de kilometri de drumuri naţionale care nu sunt asfaltate (sunt doar pietruite) şi 15 kilometri de drumuri naţionale care sunt, atenţie, de pământ. Astfel de tronsoane pot fi întâlnite în judeţele Giurgiu, Argeş şi Vrancea, iar „Adevărul“ vă prezintă o incursiune cu maşina pe Drumul Naţional DN5A, între Izvoarele şi Mironeşti – judeţul Giurgiu. „N-aveţi şanse cu maşina mică!“ Dinspre Olteniţa până la Izvoarele, DN5A arată relativ bine, este asfaltat şi încă se mai văd marcajele aplicate cu ani în urmă. La ieşirea din comună însă, asfaltul dispare şi lasă loc unui off-road de pământ cu valuri, gropi, brazde şi bălţi ca şi cum ai fi ajuns pe uliţele mărginaşe ale unui cătun uitat de lume. Localnicii cu care am „dezbătut“ situaţia acestui tronson ştiu din proprie experienţă că este clasificat ca drum naţional. „Am construit o casă anul trecut aici, să mai venim şi noi în vacanţă, şi ne-au cerut autorizaţie de la Compania de Drumuri Naţionale, să facem dovada că nu construim la mai puţin de 50 de metri de carosabil. Dacă nu mă credeţi, vă arăt autorizaţi