Duminică, 28 aprilie, creştinii ortodocşi au prăznuit Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui lisus în Ierusalim şi sărbătorindu-i, totodată, pe cei cu nume de flori. Pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban. În sâmbăta dinaintea Floriilor, adică pe 27 aprilie, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. Tot în sâmbăta Floriilor se mai făcea un ceremonial complex numit Lazăriţa, după modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numită “Lazăriţa”, se îmbrăca în mireasă şi colinda, împreună cu celelalte, în faţa ferestrelor caselor unde erau primite. Lazăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazar sau “Lazărica”: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc şi aruncarea scaldei mortului pe sub nuci. Şi astăzi fetele din Cartierul de bulgari Matei Voievod din Târgovişte merg cu LAZĂRIŢA! Este un colind cu origini precreştine care se practică numai în comunităţile de bulgari. Grupuri de câte cinci sau şase fete, cu vârsta de până la 12 ani, colindă din casă în casă, obiceiul semnificând revenirea la viaţă a naturii, precum cea a lui Lazăr, care a înviat din morţi. Fetele primesc ouă, mere, covrigi, dar şi bani. Fetele aduc fiecărei gospodării în care intră vestea învierii lui Lazăr şi, totodată, vestea venirii primăverii. Localnicii spun că cei care nu vor primi Lazăriţa în curte nu vo