Politicile în materie de finanțare a cercetării nu se pot aronda exclusiv unei logici de piață sau de productivitate.

Într-o emisiune televizată, difuzată la sfâr­șitul săptămânii trecute, ministrul delegat pentru Învățământ Superior, Cercetare Ști­ințifică și Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, declara spre lauda partidului său că bugetul edu­­cației este anul acesta cel mai mare de la primele tăieri din 2009. Cercetarea are, nu-i așa?, de ce să se bu­cure. Cu toate acestea, protestele instituțiilor și aso­ciațiilor implicate în cer­cetare continuă, iar echi­pe­le rămase fără finanțări ori cu finanțările tăiate, în cel mai bun caz, la jumătate se află în imposibilitatea de a-și onora anga­jamentele contractuale din lipsă de bani.

Situația declanșată de realocarea fon­du­ri­lor din cercetare nu este însă disonantă în ra­port cu politica generală a guvernării actuale. Venită pe caii cei mari ai unei co­vârșitoare majorități parlamentare și după atâția ani de opoziție, coaliția de guver­nă­mânt are nevoie, în cercetare ca și în atâ­tea alte domenii, să își plătească datoriile. În situații cum este cea din cercetare, un­de actualele modificări provoacă deze­chi­libre periculoase într-un ciclu al finanțării oricum recent instituit și încă fragil, con­se­cințele politicilor lipsite de respon­sa­bi­litate și de viziune devin imediat percep­tibile și au consecințe pe termen lung.

Mihnea Costoiu a fost prezent, la invitația Senatului Universității din București, la ședința din 19 aprilie, unde i s-a pus în fa­ţă, conform comunicatului remis presei pe 23 aprilie, poziția UB privind politica mi­nisterului în raport cu realocarea fon­du­ri­lor din cercetare. Este vorba de una dintre cele mai performante instituții de învă­ță­mânt superior și cercetare din țară - con­form, ce-i drept, unui cla­sa­ment care nu mai e va­labil din cauza unui proces câști