Războiul invocat de presa pro-rusă, de la Chişinău - cu scopul clar de a intimida autorităţile şi populaţia Republicii Moldova -, respectiv cel din Osetia de Sud, din august 2008, nu are nicio legătură cu situaţia reală din Transnistria de azi. Doar dihonia politică momentană, între liderii alianţei - care a dat guvernul în funcţiune - este utilizată ca o perioadă oportună unor speculaţii diabolice, dar fără viitor.
De ce fără viitor?
Mai întâi pentru că Tiraspolul se află la nici cinci minute de zbor, pentru un avion de luptă american, cu decolare de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu. Care poate avea două misiuni ipotetice previzibile. Primul - de survol disuasiv. Al doilea - cu misiuni specifice, dacă situaţia va degenera.
Războiul din Osetia de Sud a început în august 2008, printr-o operaţiune ofensivă a armatei georgiene, vizând refacerea integrităţii teritoriale a Georgiei.
În situaţia crizei politice prelungite de la Chişinău, cu parlamentul şi guvernul conduse de interimari, cu un ministru al apărării anunţat public că nu va mai ocupa această funcţie, în viitorul executiv, cu un preşedinte al Republicii, Nicolae Timofti, mai degrabă adus în poziţia pugilistică defensivă, dintr-un colţ al ringului politic de la Chişinău, este exclusă o operaţiune ofensivă, a Armatei Naţionale a Republicii Moldova.
În plus, actualul ministru al apărării, Vitalie Marinuţa, are un dialog direct, pragmatic, cu ambasadorul SUA, la Chişinău, şi este exclusă reacţia tardivă a Casei Albe - în cazul înscenării unei noi aventuri militare, cu pioni livraţi de conducerea pro-Kremlin, de la Tiraspol.
În Osetia de Sud, pretextul oficial - al intervenţiei militare ruse - l-a constituit uciderea, în luptă, a 12 combatanţi ruşi.
După cum evoluează provocările la Varniţa, victime posibile pot fi mai degrabă din rândurile populaţiei autohtone, paşni
