Palilula este singurul sat din Dolj unde se mai păstrează, chiar şi în ziua de azi, tradiţia creşterii bivolilor indieni, bivoliţele dând laptele şi brânza atât de cunoscute. De aici au cumpărat alţi oameni bivoli şi au devenit crescători, încercând să ducă mai departe moştenirea. Animalele, însă, se împuţinează de la an la an, iar tradiţia dispare, uşor-uşor, aşa cum şi cornutele dispar, zi de zi, între cele două deluşoare unde-şi pasc iarba.

Puţin peste zece kilometri despart oraşul Craiova de dealul pe care se află satul Palilula, locul în care, odinioară, creşterea bivolilor indieni - animale rare - era considerată îndeletnicire principală. În fiecare zi, la ora şapte dimineaţa, primăvara şi vara, animalele se strâng „la fântână“ şi sunt scoase la păscut. „Erau şi 200 de bivoli aici, domniţă, dar a vândut lumea“, povesteşte Mărinică, unul dintre ciobanii care-şi mai aruncă privirea când peste bivoliţe - sau „gale“, cum le spun localnicii -, când peste vaci.

Numărul lor scade drastic de la an la an

Dacă în 2011 mai erau 24 de astfel de cornute în Palilula, acum numărul lor s-a redus la 18. Situaţia este dramatică pentru cei care-şi amintesc cum era odată. Nu mai e nici un taur şi asta e cam principala problemă a oamenilor. „Se cresc de mult bivoli pe aici, dar se vând pentru că nu mai au tauri. Şi nu mai are nici ţăranul bani, bagă la pământ, la astea“, explică tanti Florica Grigore, care a rămas după zece ani de crescut bivoli, doar cu Marcela, o bivoliţă în vârstă de doi ani. „Ne-am strâns toţi crescătorii să luăm un taur, dar au zis că e scump. Aşa, o să se ducă toate, n-o să mai avem nimic“, continuă bătrâna, care spune că preţul unui astfel de animal sare şi de 25 de milioane (lei vechi - n.r.).

Laptele de bivoliţă este foarte bogat în grăsime, dar şi foarte sănătos. Cei din Palilula se mândresc cu ce scot de la cornutele lor,