Probabil că nu sînt mulţi aceia dintre noi care să nu fi aflat că după vîrsta de 45 ani găsirea unui loc de muncă e o problemă dintre cele mai dificile. A sconta pe virtuţile recalificării în cazul unor oameni care vreme de 25 de ani, ori chiar mai mult, au făcut cu totul altceva, e cît se poate de riscant.
Cu toate acestea, UE, prin Fondul social european (FSE), dorind să sprijine statele membre (SM) în domeniul ocupării forţei de muncă, are în vedere şi segmentul lucrătorilor vîrstnici. Astfel, există 63 programe operaţionale FSE (2007-2013), concentrate pe tema lucrătorilor în vîrstă, care – printre altele – încurajează îmbătrînirea activă şi prelungirea vieţii profesionale. Numai că atunci cînd s-a pus problema cuantificării rezultatelor (cîţi lucrători în vîrstă au dobîndit calificări noi sau au obţinut un loc de muncă ori şi-au păstrat locul de muncă graţie participării la o acţiune care a fost finanţată prin FSE?), răspunsul a întîrziat să apară. Fiind vorba de bani proveniţi de la bugetul UE, nu putea să nu se implice Curtea de Conturi Europeană (CCE). Un raport recent al acesteia (http://eca.europa.eu/portal/pls/portal/docs/1/21340803.PDF) arată, pe lîngă multiplele deficienţe pe linia monitorizării eficacităţii finanţării acordate prin FSE pentru lucrătorii în vîrstă, şi faptul că nu se cunosc nici sumele care au fost cheltuite pentru acest gen de acţiuni. Verificînd doar şase programe operaţionale (din 63), care totalizează 222 milioane euro, derulate în patru SM (Germania, Italia, Polonia şi Regatul Unit), CCE vine cu unele constatări deloc măgulitoare pentru Comisia Europeană. Aşa cum se ştie, FSE este implementat de Comisie, care are responsabilitate generală privind totalitatea cheltuielilor UE. Chiar dacă este vorba de ”gestiune partajată”, anumite sarcini fiind delegate şi SM, în final CE este cea care trebuie să dea socoteală asu
