La capătul săptămânii ce debuta luni, 22 aprilie, cu cea de-a 143-a aniversare a liderului bolşevic, V.I. Lenin, şi se încheie iată cu duminica Floriilor, pornisem să scriu un text „supărat” despre tot ce s-a întâmplat la noi în răstimpul acesteia, de la (auto)umilirea ex-premierului Vlad Filat & decizia Curţii Constituţionale, calificate de preşedintele Tomofti drept una „politică”, la demiterea spicherului Marian Lupu & declaraţia lui Mihai Ghimpu că-l aşteaptă la negocieri, în vederea formării unei noi alianţe, pe nimeni altul decât… Vlad Filat – un text aşadar ce trebuia să se intituleze „Săptămâna nebunilor” (după titlul romanului lui Eugen Barbu, în care jocurile de putere sunt proiectate în epoca fanariotă, de care se vede că nu am scăpat nici astăzi. Doar că scârba şi dezgustul au fost mai puternice decât nobilele mele intenţii; în plus, tocmai încheiasem de cetit romanul lui Carlos Fuentes, Voinţa şi norocul (îl voi prezenta într-una din emisiunile mele viitoare), ce nu-ţi lasă nici un fel de iluzii privitoare la elitele politice & financiare, în aşa-zisele „democraţii tinere”.

Noroc că, ieşit la iarbă verde, am văzut o altă lume, de oameni ai acestui pământ, intrată în muncile de primăvară. „Războiul politic” rămânea astfel în urmă, verdele crud (rog – a nu se confunda cu culoarea vreunui partid) „acoperind totul”, ca-ntr-un celebru poem al americanului Carl Sandburg. „Cine o mai fi şi acesta şi ce are cu noi?”, se vor întreba cei care-şi petrec serile lipiţi de ecranele TV, în aşteptarea unei noi „minuni”, oricare ar fi aceasta – resetarea AIE sau alegerile anticipate –, iar răspunsul meu nu întârzie să vină. Iată-l, din alineat, cum se şi cuvine unei mari figuri!

Poetul şi prozatorul american Carl Sandburg s-a născut la 6 ianuarie 1878 în Galesburg (Illinois), în familia unor emigranţi suedezi. În 1891, după terminare