Chiar dacă politicienii puterii acuză o imixtiune în „treburili interne“, rapoartele internaționale includ repetat dependența editorială a unor trusturi de presă de voința determinată politic a patronilor.

În vara anului trecut, când ActiveWatch or­ga­niza o conferință de presă în apărarea jur­naliștilor Carmen Valică, corespondent Radio România la Bruxelles, Liliana Ciobanu, co­res­pondent CNN, și a spaniolului Raul Sanchez de la El País, „în­fierați securistic“ de oficiali pentru a fi întinat imaginea României, autoritățile noastre au dat cu tifla. Iritați fiindcă tocmai pierduseră bătălia re­ferendumului, politicienii co­coțați la putere au dat vina pe jurnaliștii care relataseră corect întâmplările ne­ve­ro­simile ale operațiunii de demitere a pre­șe­dintelui, apoi au trecut la amenințări și pre­siuni. Pesedistul Dan Șova, senator pe atunci, azi ministru, a cerut pedepsirea exemplară a jurnalistei Carmen Valică pentru că ar fi de­zinformat-o pe Viviane Reding, comisar eu­ro­pean, în legătură cu presiunile puterii asupra Curții Constituționale. Senatorului i s-a ală­tu­rat cu mânie și liberala Norica Nicolai, euro­par­lamentar. Jurnalista a fost rechemată, an­chetată și absolvită. Dar a picat „testul de vo­ce“, un instrument ingenios de a neutraliza jur­naliștii de radio. Pe Liliana Ciobanu au acu­zat-o prin oficiosul Cotidianul că lucrează pen­tru „agenturi“ străine, iar pe Raul Sanchez că ar fi „agent de presă al regimului Băsescu“. On­dine Gherguț, de la România liberă, a pri­mit amenințări cu moartea. Tocați de Antene, blamați în publicațiile de propagandă ale USL, jurnaliștii au avut de înfruntat o perioadă grea de hărțuire. Au reacționat Asociația Pre­sei Străine din România, alte câteva ONG-uri și jurnaliștii pe bloguri. Mircea Toma, de la ActiveWatch, declara că „es­te construită o imagine a unei rețele de conspiratori. Este vorba de lucruri ex