Publicăm în continuare o replică la articolul Majorete şi minorete, de Erwin Kessler, apărut în numărul 15 (16 aprilie 2013) al revistei 22.

Oraşul văzut de generaţia ’80 este o expoziţie pe care am gândit-o şi am realizat-o pornind de la o temă recurentă în creaţia artiştilor din generaţia respectivă (de altfel, şi în cea a scriitorilor congeneri) şi de la faptul că unele dintre cele mai consistente puneri în expresie vizuală ale problematicii condiţiei citadine au fost articulate de către optzecişti în grupajul de limbaje, considerate până la un moment dat ca fiind „alternative“: fotografie, video, computer based art, instalaţie, performance. Şi încă ceva: e vorba de lucrări mai noi sau de unele realizate pentru actuala expoziţie. Această componentă, noutatea, a surprins plăcut publicul, ataşată fiind unor nume pentru care orizontul de aşteptare era de mult format.

Spaţiul galeriei Victoria Art Center e potrivit unei expoziţii cu acest profil. El permite şi prezentări alveolare, dar încurajează şi o ritmare oarecum narativă a traseului. Am încercat să structurez o dinamică a expunerii şi, în acelaşi timp, să avantajez o continuitate a parcursului. În acest sens, o idee care s-a ivit în urma unei discuţii de „şantier expoziţional“ a fost să renunţăm la crearea unor black boxes care ar fi fragmentat prea mult circuitul şi să asigurăm condiţiile necesare vizionării proiecţiilor prin dozarea/eliminarea unor surse de lumină.

Am solicitat să participe la expoziţie artişti pe care îi consider printre cei mai reprezentativi ai generaţiei (aş spune că au dobândit, prin valoarea operei, acest statut şi într-un context mai amplu decât cel generaţional), importanţi pentru a fi lucrat pe termen lung – şi lucrează în continuare – cu tema în discuţie şi cu limbajele mai sus pomenite. Sunt nume care au contribuit din plin la identitatea creatoare a Atelieru