Nu pot decât să aplaud faptul că, fie şi abia după trei zile, premierul Ponta a realizat că, aşa cum remarcam în comentariul de ieri, lăudându-l că nu strică marile succese ale guvernărilor portocalii şi trecându-l pe lista de premianţi după Boc şi MRU, preşedintele din Deal (al ţării nu mai e de un an) nu i-a făcut nici un serviciu. Dimpotrivă, l-a asimilat unei continuităţi de incompetenţă, abuz şi chiar fraudă. Cu şmecheria-i ştiută, Băsescu nu numai că l-a vopsit astfel pe Ponta în portocaliu, capacitându-l să calce pe  şleaul croit de Cotroceni, dar a încercat şi să-i mai pună un căluş, să nu mai cuteze a acuza regimul băsist de atâtea şi atâtea rele: nu-ţi poţi vitupera înaintaşii a căror politică o urmezi. O atitudine placidă şi supusă din partea lui Ponta, o primire cu recunoştinţă a parşivelor laude băsiste ar avea, evident, efecte practice. Între care menţinerea sau promovarea în posturi-cheie a unor pedelişti, dar mai ales un mesaj destul de clar către DNA de a nu zori anchetarea unor cauze în care sunt implicaţi demnitari şi chiar miniştri din fostul regim.

Fiind pe la Ruse, Victor Ponta nu a sesizat din capul locului ce capcană îi întinde Băsescu. Dimpotrivă, într-o scurtă declaraţie, i-a întors firitiseala, subliniind că se bucură că preşedintele "nu mai generează stări conflictuale". Uitase, probali, că "vorbele bune" pot ascunde primejdii mult mai mari, pe termen mediu şi lung, decât o stropşeală de moment. Sau nu observase că Băsescu îl foloseşte drept grămătic pentru "a rescrie istoria" în propriul folos şi a deturna adevărul. Revenit la Bucureşti, însă, se pare că premierul a citit mai atent textul lui Băsescu, nu doar titlurile. Înţelegând astfel ce cursă i se întinsese şi cum Acordul cu Băsescu riscă să fie folosit ca un anestezic care să-l adoarmă. În timp ce, pe de lături, fruntaşii pedelişti şi tot felul de mişcăruţe îi flenduresc m