O evadare culturală...
Mignonă, energică, autoritară (într-o manieră neinvazivă), cu un uşor aer american, de western, dar cu pălărie oltenească, de paie, pe creştet, Cristina Teoroc nu lasă deloc să se ghicească profesia pe care o are şi motivul pentru care a luat “în stăpânire” curtea cea largă a casei bătrâneşti din Clopotiva (Hunedoara)… de la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”. E duminică, sunt Floriile, în muzeu e târg mare, iar cele câteva zeci de oameni de aici din curte ascultă de cuvântul ei. Este directorul adjunct al Penitenciarului Jilava, iar bărbaţii cu tricouri roşii şi galbene, care pictează, bat cuie sau cântă în orchestră, sunt deţinuţi. Persoane private de libertate. Ceilalţi, cu talkie-walkie la care vorbesc din când în când, sunt gardienii. Casa din muzeu are zid înalt, de piatră, “tivit” cu olane. Dar, oricât de înalt ar fi zidul, spaţiul e liber… Şi de aici porneşte şi curiorizitatea noastră.
Terapie ocupaţională pentru foştii consumatori de droguri
“La invitaţia Muzeului Satului, am venit aici cu 35 de persoane private de libertate; dintre ele, 16 sunt rezidente ale comunităţii terapeutice din Penitenciarul Jilava. Această comunitate este, de fapt, un program pentru foştii consumatori de droguri şi, ca terapie ocupaţională, aceşti deţinuţi lucrează şi creează. Este vorba despre goblen, origami, tablouri cu fir de aţă sau tablouri pictate în tehnici clasice sau cu nisip. Lucrează, de asemenea, măşti şi jucării din lemn. O altă parte dintre cei care au venit azi aici sunt muzicanţii. Cred că se aude bine, pe fundal, orchestra noastră de muzică populară”.
Da, se aude foarte bine... În curtea atât de straşnic păzită, au intrat fetişcanele din grupul folcloric al satului Năsturel, o aşezare din sudul extrem al ţării, de pe lângă Zimnicea. Copilele sunt îmbrăcate în port popular şi-şi poartă năframa d
