În decursul istoriei, doar două echipe din baschetul feminin românesc se pot lăuda că au trecut de borna “10″ când vine vorba de titluri naţionale câştigate. Prima este Universitatea Cluj Napoca, deţinătoare a 12 trofee, câştigate din 1981 şi până în 1993, iar poziţia a II-a este ocupată de Târgovişte, cu o zestre de 10 campionate. Dintre cele două, doar formaţia dâmboviţeană are şansa de a-şi mări numărul de titluri, pentru că şi în actualul sezon se află în ultimul act al competiţiei.

Adversara Târgoviştei în această finală va fi, încă o dată, ICIM Arad, echipa de care ne leagă cele mai frumoase amintiri, dar şi cele mai crunte coşmaruri. Ce-i drept, în ultimii 10 ani, suporterii campioanei în exerciţiu pot număra visele urâte pe degetele unei singure mâini, în vreme ce succesele au fost nenumărate şi extrem de gustate de public.

Finala din acest sezon are o conotaţie specială. În primul rând pentru că, după un an de pauză, marile rivale joacă, din nou, cu trofeul pe masă, iar meciurile vor fi, cel mai probabil, pe muchie de cuţit. Un alt motiv se referă la situaţia actuală a celor două finaliste. Aradul a avut un an extrem de agitat din punct de vedere financiar, în vreme ce Târgovişte are un viitor sumbru, oamenii din club anunţând deja desfiinţarea echipei pentru sezonul următor. Ar fi pentru a treia oară când Târgovişte se va găsi într-o asemenea situaţie, iar cauza va fi aceeaşi: orgoliile politicienilor care îşi plătesc poliţe pe spatele echipei de baschet. Al treilea motiv este acela că în actualul sezon cele două adversare de tradiţie au arătat valori apropiate, dovadă fiind rezultatele strânse înregistrate în meciurile directe. Târgoviştea are un mic avantaj (2-1, scor general) şi un trofeu în plus (Cupa României).

Acum cele două nu vor juca un singur meci, ci minim trei şi maxim cinci, sistem împământenit de multă vreme în prima divizie.