În această Sfântă zi de Marţea Mare se face pomenirea Pildei celor Zece Fecioare. Urcând Mântuitorul Hristos, împreună cu Apostolii Săi, spre Sfânta Cetate a Ierusalimului, le-a rostit multe pilde. Aşa proceda totdeauna Mântuitorul şi în faţa mulţimilor, când voia ca învăţătura Sa să fie cât mai bine înţeleasă. Foarte multe pilde au fost rostite când se apropia de Sfintele sale Patimi. Prin Pilda celor Zece fecioare, Mântuitorul Hristos atrage luarea aminte ca pe toţi credincioşii sfârşitul vieţii pământeşti să-i afle împăcaţi cu Dumnezeu şi cu semenii. În multe rânduri a vorbit mulţimilor Mântuitorul Hristos despre curăţia vieţii. Şi de vreme ce curăţia sufletească şi trupească are o mare preţuire înaintea lui Dumnezeu, Izbăvitorul o laudă, dar nu sub forma ca toţi să fie curaţi şi să neglijeze faptele de milostenie, prin care străluceşte lumina făcliei curăţiei. Iată pentru ce ne este prezentată astăzi pericopa evanghelică a celor zece fecioare. Cinci erau înţelepte, căci în afara podoabei aveau şi mult untdelemn al milosteniei. Fecioarele nebune au nesocotit untdelemnul, lucru pentru care au pierdut şi valoarea curăţiei. Cele zece fecioare erau în aşteptarea Mirelui, dar au adormit. La miezul nopţii făcându-se strigare: “Iată, Mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui” (Matei 25,6), fecioarele înţelepte au intrat deodată cu mirele la nuntă, iar cele nebune până şi-au cumpărat untdelemnul necesar, uşa s-a închis şi glas s-a auzit dinlăuntru: “Nu vă cunosc pe voi” (Matei 25,12). Deci fecioarele cele nebune n-au reuşit să intre şi să-I slujească Domnului, neavând în candelele lor untdelemnul milosteniei.

Sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii noştri Părinţi au aşezat întru această zi Pilda fecioarelor spre a ne îndemna la priveghere neîncetată, întru aşteptarea Mirelui, prin credinţă, fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, căci necunoscută este zi