O stradă din Sectorul 6 este România în miniatură. Oameni pe care nu îi vei vedea niciodată în vreo emisiune TV îți arată aici, involuntar, cum funcționează două țări în una singură. Extrapolând, poți înțelege mult mai bine ”cum merge treaba”, în realitate, în România.

O terasă și un magazin de familie, plasate pe două colțuri ale unei intersecții, sunt locul în care se întâlnesc două tipuri de mentalități vizibile peste tot în jurul nostru.

Într-o parte avem doi soți, proprietarii unui mic magazin de cartier.

Dacă ne-am uita numai la ei, făcând abstracție de tot ceea ce este în jur, am spune că suntem în Elveția sau Germania.

În fiecare dimineață, la ora șase, se trezesc cu o precizie de ceas elvețian, iarna sau vara, pentru a deschide magazinul. Întotdeauna mătură trotuarul din fața intrării și îngrijesc spațiul verde din jur. Proprietarii aprovizionează, tot ei îți zâmbesc amabil când nu găsești 50 de bani în buzunar pentru a achita prețul exact și îți spun ”Lăsați, ne dați data viitoare!”.

Nu se întâmplă vreodată să găsești rafturi goale și să dai peste răspunsul nonșalant ”s-a terminat” sau ”duminică nu primim”. Seara închid târziu, aproape de miezul nopții, la ore la care toate magazinele de cartier sunt de mult timp închise. Nu pleacă niciodată fără să facă iar curățenie în jurul magazinului.

Într-o țară normală nimeni nu ar considera că e ceva de remarcat în grija cu care cei doi își conduc mica afacere de familie.

Problema noastră este că România mai are mult până când va ajunge o țară normală, plină cu afaceri de familie susținute cu atât de multă muncă și seriozitate. Se vede asta chiar acolo, pe alt colț al intersecției.

La ora la care cei doi soți servesc ultimii clienți și încep să măture în jurul magazinului, în fiecare seară, peste drum, stă ciorchine o gașc