A făcut carieră declaraţia preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, privind sfârşitul austerităţii. Atenţie, însă, declaraţia sa a sunat aşa: „Deşi cred că această politică este fundamental corectă, consider că ea ea şi-a atins limitele”. Nu a spus nicăieri preşedintele Barroso că austeritatea a fost greşită!
Să însemne aceasta cu adevărat începutul unei cotituri în politicile economice din Uniunea Europeană? Să nu ne hazardăm.
În primul rând, Comisia Europeană doar propune anumite politici, dar aprobarea vine de la Parlament, ca reprezentant al celor 500 de milioane de cetăţeni şi de la Consiliu, ca reprezentant al celor 27, în curând 28 de state membre. Iar dacă Parlamentul este, tradiţional, anti-austeritate ( grupul PPE, deşi cel mai numeros, fiind pus în inferioritate pe această temă de către socialişti, liberali şi alte grupuri mai mici), cu Consiliul, lucrurile stau un pic altfel.
În urma complicatelor negocieri, desigur, netransparente, câştigă mai mereu austerilatea. Cuvântul Germaniei contează mult.
Să ne amintim cum proiectul de buget propus de Comisia Europeană pentru 2014-2020 a fost amputat în Consiliul European. Un buget ”de creştere”, cum îl caracteriza chiar preşedintele Barroso. Şi care a ajuns unul ”de austeritate”, odată trecut prin filtrul şefilor de guverne. Pentru prima dată în istoria Uniunii, sumele alocate sunt inferioare celor din ciclul bugetar precedent.
Ba chiar şi atunci când austeritatea pierde la masa celor 27, ea recuperează pe parcurs. Cine mai ştie azi că Uniunea Europeană are un ”Pact de Creştere”? Dacă vă mai amintiţi, se întâmpla acum aproape un an, la acel Consiliu European cu cântec ( pentru noi), în care România a fost reprezentată de premierul Ponta.
Venit pe cai mari la Bruxelles, preşedintele proaspăt ales al Franţei, François Hollande, impunea acest acord. Şi se spune că l-a
