Paștele, cea mai mare sărbătoare a lumii creștine, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, se sărbătorește anul acesta la o diferență de cinci săptămâni, comparativ cu Paștele lumii catolice. Diferența aceasta a creat un decalaj de susținere a Postului Mare, a rugăciunilor, a întâlnirilor pentru bucuria de a împărtăși bunătățile sufletului. De Florii, Mănăstirea Timișeni a fost neîncăpătoare, sute de mașini și cel puțin 1.000 de oameni s-au bucurat de minunăția Sărbătorii intrării glorioase a lui Hristos fiul în Ierusalim. Asta, în vreme ce, din păcate, la Catedrala Mitropolitană, un om care ar fi trebuit să fie model pentru comunitate se certa cu… presa (despre asta, după Paști)!. Păcat că o mare de tineri, de Paști, se duc la mare… distracție (chiar la Marea Neagră), trecând prin baruri, cluburi, ce înlocuiesc (spre marea noastră nefericire) modelul uman al lui Hristos cu modelul falsului idol. Dar tinerii au nevoie de idoli și nu este vina lor că greșesc. Confuzia este generată inclusiv de marea criză spirituală din România, în centrul căreia se află modelul falsului duhovnic, acela care, în loc de vorbe bune și îndrumare alege imaginea omului de afaceri, în straie de prelat, dar cu mașina de lux la poartă, cu aer de dandy și cu un bagaj de dosare penale… Dar oamenii sunt bucuroși de micuța vacanță de Paști, cea precedată de fostul ”fastuos 1 Mai (muncitoresc)”, așadar, fie că sunt bugetari sau nu, oamenii au găsit soluții pentru a avea o săptămână de libertate, evadaţi din cercul presiunilor profesionale. Ce am vrea noi de la Timișoara? De aceste sărbători, dacă tot rămânem pe lângă casele noastre, am vrea mai multă liniște, măcar noaptea. Zgomotul nebun al motoarelor ce se întrec în competiții paranoice să se facă în alte părți decât pe străzile Timișoarei! Am vrea ca poliția să fie mai atentă cu hoții de prin autobuze și tramvaie, să fie atentă ca în