Deşi există încă multe semne de întrebare, totuşi, una dintre cele mai probabile explicaţii-ipoteză pentru recentele atentate de la Boston este mai degrabă perspectiva unui lup singuratic decât cea a unei reţele teroriste extinse.

„Catalizatorul radicalizării“

Un celebru raport din 2007 al NYPD (Radicalization in the West-The Homegrown Threat semnat de Mitchell D. Silber şi Arvin Bhatt) consideră Internetul ca fi­ind „un motor şi un catalizator al radicalizării“. Astăzi, oricine poate fi reţelizat. Oricine poate avea acces la computer şi iPad-uri. Problema apare când indivizi prăbuşiţi, care se simt excluşi so­cietal, care caută răspunsuri pen­tru criza lor în intimitatea com­puterului personal inter­acţio­nea­ză cu un anumit tip de realitate virtuală. Întrebarea cheie devine: ce imagini accesează, ce citesc, ce informaţii consumă şi ce îi mo­bilizează? Spre exemplu, s-a des­coperit că, în cazul atentatorilor londonezi de la 7 iulie 2005, a exis­tat un tipar: rolul Bosniei, al Kaşmirului, al Ceceniei a fost elec­trizant. Sunt imagini care au adus fronturile jihadiste în su­frageriile de pre­tutindeni, exer­ci­tând totodată o irezistibilă forţă de mobilizare. Este şi cazul gemenelor Ima­ne şi Sanae Laghriss, arestate în august 2003 pen­tru pla­ni­fi­ca­rea de atacuri si­nucigaşe asupra par­lamentului din Rabat. Pentru cele două surori, procesul ra­di­calizării a fost amorsat când Sa­nae a privit la televizor imaginea unui băieţel palestinian ucis de gloanţe israeliene. Este ceea ce li­teratura de specialitate numeşte „propaganda faptelor“: incitarea la violenţă a unui public ţintă prin acţiuni dramatice menite să genereze un sentiment de revoltă morală acută (John Mackinlay). Ul­terior, modelate atent de an­treprenori ai radicalismului, aces­te energii (jihadiste) pot ajunge să fie detonate pe străzile Ves­tului. Din interviurile pre­li­m