Alexandr Soljeniţîn foloseşte descrierea unei singure zile din viaţa unui deţinut obişnuit, dintr-unul din zecile de lagăre ale Gulagului sovietic din timpul perioadei târzii a lui Stalin, pentru a oferi o radiografie completă a vieţii în Gulag, dar şi a mecansimelor umane care funcţionau în aceste para-societăţi din interiorul societăţii sovietice totalitare.

În mod sigur, s-ar putea scrie o carte în sine doar despre istoria apariţiei şi re­ac­ţiile provocate de O zi din viaţa lui Ivan De­nisovici, prima carte a lui Alexandr Sol­jeniţîn. A fost publicată pen­tru prima oară în numărul al II-lea al Revistei Uniunii Scriitorilor din URSS, Novi Mir, în noiembrie 1962, du­pă ce a primit acceptul ce­lor mai înalte instanţe so­vietice şi chiar de la Hruş­ciov însuşi, având în ve­de­re mesajul antistalinist ca­re-i convenea de minune suc­cesorului lui Stalin. La începutul lui 1963, romanul a fost tipărit în alte două ediţii, cunoscând un uriaş suc­ces intern (publicat în revista Roman Ga­zeta în 700.000 de exemplare), dar cu­nos­când şi o ediţie proprie, la editura So­viet­ski Pissatel (100.000 exemplare). În ciuda aparentei liberalizări şi destalinizări de sub Hruşciov, cartea a fost supusă unei cen­zuri drastice, dar a contribuit la decer­na­rea Premiului Nobel pentru Literatură fos­tului profesor de matematică, Alexandr Sol­jeniţîn, fiind, una, dacă nu cea mai lizibilă şi concisă lucrare a sa.

Cine este Ivan Denisovici Şuhov? Are 40 de ani şi a făcut deja opt ani de Gulag, aproximativ ace­eaşi perioadă de timp petrecută de Soljeniţîn în Gulag (1945-’53), având o pedeapsă standard, de 10 ani. Un de­ţinut cu multă experienţă de lagăr. Lă­sase acasă o soţie şi două „codane“, fiul murind-i mic. O casă dărăpănată. Soţiei, muncitoare la kolhoz, i-a interzis să-i mai trimită pachete, având în vedere difi­cul­tăţile materiale uriaşe, dar, în ciuda aces­tui fapt