Presa canadiană îl urmăreşte pas cu pas pe Lucian Bute înaintea confruntării cu Jean Pascal, de pe 25 mai. Cine ce mai speră?
Pas cu pas, aşa îl urmăresc ziariştii din Montreal. Turnînd laude peste programul de pregătire, peste atitudinea lui Lucian, peste forma fizică. Lucian nu vorbeşte mult, în afara unor ameninţări necaracteristice la adresa lui Pascal, ci vorbesc mai mult cei din jurul lui. E un exerciţiu de PR ca la manual, care transmite mesajul că, la 33 de ani şi după titlul mondial IBF pierdut anul trecut, lumea încă mai aşteaptă ceva, ceva important, de la pugilistul româno-canadian. Sau, dacă nu aşteaptă deocamdată, dacă are îndoieli sau, şi mai rău, certitudini sumbre în privinţa carierei lui Bute, să facă bine atunci să aştepte ce e mai bun.
Toată agitaţia din jurul lui se proiectează asupra lui. De fapt, asupra întregii lupte. Se întîlnesc doi canadieni adoptivi, iar expresia “cel mai mare eveniment care putea avea loc” este foarte prezentă. Cel mai mare, chiar aşa? E vorba de doi foşti campioni ai lumii, foşti, nu actuali, căci unii dintre cei actuali, Froch şi Kessler, se bat în aceeaşi seară, la Londra, pentru unificarea centurilor IBF şi WBA.
Atenţia atrasă asupra lui Bute ar putea fi sursă de energie şi ambiţie pentru el. Ar putea însemna găsirea unei explozii care să-l mai împingă, măcar un strop, în activitate. Ar putea, ar putea, ar putea. Ziarele canadiene încearcă să ne convingă de entuziasmul şi de dorinţa de victorie ale lui Lucian Bute. Dar nu asupra lor trebuie să planeze semnele de întrebare.
Se ascunde oarecum sub raza de soare care răzbate din Canada via Florida teama că acesta e sfîrşitul carierei lui Lucian, iar oamenii din echipa sa vor să mai lase loc de un capăt de speranţă, născută tocmai din disperarea de a rămîne fără vedete reale la InterBox?
În orice direcţie ar merge lucrurile, un meci între ved
