Nu e uşor să munceşti în România dar nici să-ţi laşi ţara, familia şi pe cei dragi şi să apuci drumul nevoios pentru a studia printre străini şi nu e uşor să-ţi propui să te întorci în ţara ta dar să nu ai niciun sprijin.

Joia trecută fix la orele prânzului mi-am luat bicicleta şi m-am îndreptat în grabă spre Christ Church Collegepentru a participa la o întâlnire programată a fi de un ceas cu Ministrul Educaţiei Naţionale dl Remus Pricopie însoţit de ambasadorul României la Londra, E.S. dl Ion Jinga. Întâlnirea cu studenţii români de la Oxford s-a întins mai mult de două ore prin discuţii de interes, arzătoare, pertinente şi dureroase. Ministrul şi-a ratat masa de prânz şi nu s-ar fi oprit dacă domnia sa nu ar fi avut pe agendă o altă întâlnire urgentă. Când orice diplomat român ajunge la Oxford tinerii de aici sunt deschişi pentru dezbateri şi mai mult dornici pentru colaborări şi proiecte. Ne ajung poveştile şi promisiunile.

Uimitor, ministrul a avut o atitudine deschisă şi prietenoasă. Ne-a strâns mâna la toţi, ne-a ascultat pe fiecare personal şi a insistat să ne adresăm simplu cu „Remus”. A primit şi criticile noastre şi ne-a răspuns la fiecare întrebare de ex: „de ce aţi tăiat fondurile de la cercetare?”, „ne întoarcem acasă, dar cum şi unde putem lucra?” sau „cum rămâne cu plagiatul lui Ponta?”. I-am explicat ministrului că la Oxford oamenii sunt serioşi şi vor ca şi România noastră să fie serioasă. I-am zis că sistemul educaţional nu-mi este străin, că am avut chiar prilejul să lucrez în învăţământ şi să fiu plătit cu 50 de lei mai mult decât femeia de serviciu. Ce-i drept eu nu aveam vechimea ei. Dar la grila de salarizare, proastă de tot, nu se considera masteratul meu obţinut la Kings College London, una dintre universităţile de top din Anglia şi TOP 20 din lume. I-am spus ce elevi şi studenţi deosebiţi avem dar că ei, alături de profesori, tre