Am avut ocazia să văd, la porţile unor gospodării (şi nu erau puţine!) ungureşti din zona Tokay, adevărate panoplii de oferte de legume şi fructe pentru călătorii prin zonă.

Pe nişte podiumuri la 45 de grade erau expuse de toate: ardei, gogoşari, roşii, castraveţi, o gamă foarte diversă de murături şi compoturi, harbuji etc. etc., toate arătoase (cu aranjamente aproape artistice pentru legumele/fructele aşezate în borcanele de murături şi compoturi) şi de foarte bună (foarte bună!) calitate. Nu exista neşansa de a cumpăra 3 kg de ardei între care să se afle şi 2-3 stricaţi, cum îţi vinde cu inocenţă obraznică românul nostru! Treaba lui ce făcea ungurul cu legumele „rebutate”, dar între cele pe care ţi le vindea nu s-ar fi găsit vreuna astfel.

Obiceiul de a expune la poarta casei legume şi preparate din acestea îl au de ceva vreme şi milişăuţenii. Legumicultori vechi, aceştia îşi expun oferta chiar şi atunci când, invocând stupide motive legale, autorităţile au încercat să interzică acest gen de comerţ. Iniţiativă aiurea, pentru că, dacă voiam să cumpăr, eu cumpăram! Pe banii mei şi asumându-mi riscurile posibile. Dacă m-am ars o dată cu săculeţul de cartofi frumoşi pe dinafară, dar mici şi pricăjiţi în mijlocul sacului (e o adevărată „tehnologie” aici: se introduce un tub de plastic cu diametrul de 10-11 cm în mijlocul sacului, cartofii frumoşi se aşază în jurul tubului, iar în tub se înghesuie cartofi mici, buni pentru porci. Se scoate tubul, sacul se leagă, iar tu cumperi două treimi cartofi calitate superioară şi una, buni de aruncat, la preţ de cartofi extra. Iată unde ne duce mintea!…), deci dacă m-am ars o dată, nu mai cumpăr. Şi astfel, păcălitorul rămâne cu cartofii nevânduţi.

Dar la Milişăuţi este ce cumpăra! Oferta de murături, care a făcut celebră comuna în ţară, este din ce în ce mai diversă, prezentarea – din ce în ce mai „artistic