Prin propunerile de revizuire a Constituţiei, UDMR cere practic o nouă lege fundamentală, unele dintre propuneri încălcând în mod evident limitele revizuirii, fixate în actuala Constituţie. Renunţarea la caracterul naţional al statului român şi la posibilitatea instituirii de limbi regionale depăşesc cadrul unei revizuiri posibile. De asemenea, UDMR şi parlamentarii celorlalte minorităţi naţionale sunt singurii care mai susţin instituirea unei republici parlamentare.
Prima teză pe care o propune UDMR comisiei parlamentare de revizuire este chiar “eliminarea caracterului naţional al statului şi definirea României ca stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, care are ca fundament solidaritatea cetăţenilor săi”.
Mai moderat, grupul deputaţilor minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară vor doar menţionarea expresă în Constituţie a principiilor din Declaraţia de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, document care stipula “deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.
Cerinţa UDMR este nerealistă în condiţiile în care articolul 152 din Constituţia actuală, ce se referă la limitele revizuirii stabilesc faptul că “dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”.
Aceeaşi problemă o întâmpină şi o altă teză a Uniunii, anume că “în zonele unde o minoritate naţională are o pondere semnificativă, limba acestei minorităţi se va considera limbă regională.
