Există trei tipuri de nebuni: zăltații premium, care-l imită pe Napoleon, sonații second-hand, care-l imită pe Vadim în varianta Napoleon, și niște unii care-l imită pe Mihai Viteazul pentru că și ei se jenează de personalitatea cu care i-a batjocorit natura.

În această situație s-a zvîrcolit ani de zile și un cetățean din Lunca Cetățuii, căruia oamenii au decis să-i spună Gelu Lungu, din simplul motiv că nu puteau pronunța „băi, luzăre“. Să analizăm faptele: deși avea o faimă locală de om violent, Gelu nu reușise, în cei 64 de ani ai săi, să o confirme. Sigur, avea în palmares o condamnare pentru tentativă de omor deosebit de grav, dar asta e o chestie minoră și nedemnă de luat în seamă. Serios, e genul de sentință pe care ar obține-o lejer orice părinte destul de oligofren încît să-și hrănească plodul cu mizeriile de la McDonald’s.

Și atunci? Atunci întîmplarea i-a scos în cale un frate vitreg (nu insistăm, e vorba de Lunca Cetățuii, acolo probabil că toți sînt frați între ei). „Nu vii la mine să bem ceva și apoi să ne certăm ca niște țărani idioți?“ Zis și făcut. Și, cînd cearta era mai în toi, Gelu a pus mîna pe topor, a urlat „Sînt Mihai Viteazul!“ și restul îl știți din filmul lui Nicolaescu. Faptul fascinant e însă altul: deși el l-a lăsat pe om zvîrcolindu-se sub o pătură cînd s-a culcat, Poliția l-a găsit în casă cu un cadavru nou-nouț. Investigațiile continuă, dar Gelu deja are o bănuială sinistră: fie că e al lui sau nu, măgarii ăia de polițiști sigur îi trec mortul la impozit.

Există trei tipuri de nebuni: zăltații premium, care-l imită pe Napoleon, sonații second-hand, care-l imită pe Vadim în varianta Napoleon, și niște unii care-l imită pe Mihai Viteazul pentru că și ei se jenează de personalitatea cu care i-a batjocorit natura.

În această situație s-a zvîrcolit ani de zile și un cetățean din Lunca Cetățuii, căruia o