Cei care nu suntem nici născuţi ieri şi nici nu suferim de vreo amnezie de sezon, încă de mai amintim de maniera în care se petrec tradiţional lucrurile în Iaşi, prin oraşul celor şapte coline alunecătoare, obişnuit reactiv, la cald şi la plesneală.

Când un tramvai a deraiat şi s-a cam răsturnat în capătul rondului de la CUG, primarul de atunci al oraşului a tras concluzia că respectiva cale de rulare nu prezenta minima condiţie de securitate a călătorilor şi, în lipsă de imaginaţie, a apelat la soluţia radicală: pur şi simplu a suspendat acest soi de transport public în comun spre şi dinspre cartierele din acea zonă; liniile de tramvai din zona complexului „1001 articole“ au fost îngropate sub un covor asfaltic; acum se discută despre reintroducerea transportului cu tramvaiul în zonă.

Când o serie de accidente rutiere, coliziuni dintre tramvaie şi autoturisme au tot avut loc pe pasarela spre cartierul Alexandru cel Bun, acelaşi primar cu idei profunde, fixe, dar puţine, a găsit soluţia radicală, dublând calea de rulare cu borduri; după ce alţi şoferi, mai puţin norocoşi, şi-au nenorocit maşinile şi au ameninţat Primăria cu judecata şi plata daunelor, respectivele borduri au fost scoase.

La momentul când s-a constatat, din nou, că transportul public pe traseul spre şi dinspre Copou din campusul Tudor Vladimirescu, fostul celebru traseu 27, este deficitar şi nu face faţă traficului, s-a luat decizia de a se introduce pe splai Bahlui, pe ambele maluri şi sensuri, linii de troleibuz, amplasându-se stâlpi şi liniile electrice necesare, după care s-a renunţat, iar troleele n-au mai funcţionat niciodată.

Toate aceste experimente pe viu au însemnat, printre alţi nervi şi bătăi de cap, bani mulţi, fonduri irosite, pentru care evident n-a dat nimeni niciodată socoteală, deşi probabil că măcar Curtea de Conturi o fi constatat că respectivele hotărâri d