Da, am fost, și putem spune că legendele despre Coreea sunt adevărate. Coreenii sunt izolați de lume, foarte săraci și asupriți de regim. Ca dovadă, pe întreg teritoriul coreean nu există nici măcar o cârciumă!!! Și nici magazin, dispensar sau școală.

Cum am ajuns, ne-am înființat direct la sediul șefului suprem, Kim Jong-unul lor, cum ar veni. Satul Coreea e la aproximativ 70 de kilometri de București, e în județul Giurgiu, și ține de comuna Răsuceni, unde-i și primăria. L-am căutat deci pe primar, în cazul de față pe domnul Costel Spălatu, primul mandat la cârma Coreei și a Răsuceniului, de ideologie social-democrată. Erau orele prânzului, la mijlocul săptămânii. Ore de lucru carevasăzică.

„Dom’ primar nu e aici, e plecat la Giurgiu cu treburi, apoi se duce la partid.” Bine, atunci ne mulțumim cu viceprimarul. „Nu e nici dânsul, e pe câmp, la sapă.” Cum, dom’le, dar nu-i nimeni în toată primăria? „A fost adineaori domnul Ceapă, secretarul, dar a plecat.” Fosta școală

Vezi, ne-am zis noi cu înțelepciune, asta-i problema Coreei: îi lipsește Spălatu. Și nici Ceapă n-are. Noroc cu doamna Nela, bibliotecara, o femeie trupeșă cam la 50 de ani și, după roșeața permanentă din obraji, o persoană din categoria celora vesele, pe care le apreciem în mod deosebit. „Mergeți la fostul primar, Petre Panait îi zice, are un magazin chiar la granița dintre Răsuceni și Coreea. E soțul meu.” Doamna Nela e un pic cătrănită. Noul primar i-a desființat biblioteca din sediul primăriei și face-n loc o sală de ședințe, normal. Cine naiba mai are timp de citit, când sunt atâtea de vorbit.

În beznă până-n 1994

Petre Panait a fost șef peste coreeni și răsuceneni vreme de 12 ani. Înainte de a pătrunde propriu-zis pe teritoriul coreean, stăm puțin de vorbă. Așa aflăm că satul s-a înființat în 1957, odată cu IAS-ul din zonă. În catastife îi zice Satu Nou, dar de peste