Am stat de vorbă cu ÎnaltPreasfinţia Sa Ciprian în biserica din incinta Complexului Arhiepiscopal din municipiul Buzău. Sub cupola mare a vechii catedrale, priviţi de sfinţii pictaţi pe pereţi, la lumina candelabrului, am avut puţin timp la dispoziţie, căci îndatoririle din Săptămâna Patimilor sunt presante. Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a găsit totuşi câteva momente pentru a transmite vrâncenilor binecuvântarea sa. Deşi este de puţin timp Arhipăstor al credincioşilor ortodocşi din Vrancea şi Buzău, despre ÎPS Ciprian s-au scris deja multe: că s-a retras în chilii şi nu locuieşte în Palatul Episcopal, că a scos la licitaţie maşinile Arhiepiscopiei, că a făcut schimbări în rândul clerului, că vrea să deschidă către public Complexul Arhiepiscopal. Se ştiu însă prea puţine despre drumul pe care l-a parcurs până să ajungă Arhiepiscop. În ediţia de astăzi puteţi citi despre Cezar, al patrulea din cei cinci copii ai lui Constantin şi ai Ecaterinei Spiridon, născut la Suhuleţ, în judeţul Iaşi, cel care avea să-şi descopere chemarea către monahism şi să parcurgă multe etape educaţionale şi spirituale până să ajungă Arhiepiscopul Ciprian al Buzăului şi Vrancei. Cu o voce caldă, calmă, cu privirea ce dezvăluie în acelaşi timp inteligenţă şi înţelepciune, cu un zâmbet îngăduitor faţă de stângăciile reporterului, ÎPS Ciprian ne-a vorbit despre credinţă, despre fapte bune, despre sărăcie şi solidaritate, despre Catedrala Mântuirii Neamului, despre cei doi patriarhi, Teoctist şi Daniel, sub care a slujit, despre ascultare, despre interdependenţa dintre preot şi comunitatea în care slujeşte. Continuarea acestei prime părţi o puteţi citi în ediţia de mâine a cotidianului nostru.

În biserica din incinta Complexului Arhiepiscopal din municipiul Buzău mirosea a tămâie. Zidurile vechi păstrau