S-a nimerit mișto dublul duel germano-spaniol din semifinalele Champions League. A fost un bun prilej pentru a renuvela, normal, tot soiul de stereotipuri (ca să nu zicem clișee) identitare. Ca fani actuali de Bundesliga, hai să vă mai zicem una: “Contrar credinței generale, germanii nu știu totul, ci doar știu totul mai bine”. N-am inventat-o noi, am ciordit-o (face parte din cultura noastră!) din Ghidul xenofobului – Germanii / Stefan Zeidenitz, Ben Barkow; trad.: Mihai Moroiu. – București: Nemira Publishing House, 2009. Am reprodus întocmai Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României, că cu ăștia nu-i de joacă. Cum ești inexact, cum ți-o bagă-n poartă.
Hai să fim serioși, adică să ne păstrăm umorul. Echipele nemțești nu-s nici Panzere, nici măcar mașini. Numai că – recitiți citatul – știu totul ceva mai bine. Revoluția Catalană, înfăptuită de Barcelona ultimului cincinal, a rodit, iată, în inima Continentului. Tiki-taka n-a murit, tiki-taka se transformă! Trecute-s de mult vremurile cînd alemanzii cîștigau doar prin angajament fizic, cu torpile de la treij’ de metri, cu căpățîni din mijlocul careului. Acum, Bayern ai noștri plimbă lejer mingea de-a latul și (important!) de-a lungul terenului, pînă cînd un de-alde Gomez, din doi-trei metri, cu latul, cu șpițul, cu genunchiul, cu ce-o fi, execută simpla formalitate de a înfige coțofana-n ațe. Așa era, pînă ieri, la Barca lui Guardiola. Astăzi, nea Jupp ne duce mai departe, cu Bayern. De fapt, nici nu-i mare șmecherie: doar ceva mai multă disciplină tactică, vînă, o viteză-n plus și, inevitabil, un inefabil Sturm und Drang. Așa-s bavarezii ăștia, romantici, știu să fure de peste tot.
Amintiți-vă că Helmut Kohl, fostul cancelar german, a scăpat de pîrnaie doar cu pile. Ce să mai spunem de Hoeness, săracu’ – nu mai pupa el meciuri dacă nu plătea cauțiunea. Păi, cu ce s-ar deosebi dînșii de un, s
