Ministrul Nita a inceput numaratoarea inversa. Saptamana aceasta expira cele 30 de zile in care trebuia sa aiba loc dezbaterea publica a celei mai controversate modificari legislative initiate de la inceputul anului de actualul guvern pe terenul economiei romanesti: diminuarea schemei de sprijin care sustine investitiile in industria regenerabilelor asa cum fusese ea stabilita de legea 220/2008.
Mutarea ministrului Nita poate fi inteleasa. Modul in care a facut-o, insa, mai greu.
In primul rand, trebuia sa notifice Comisia Europeana in privinta modificarilor avute in vedere.
Cand joci intr-un joc, respecti regulile. A respecta niste reguli nu te face mai putin independent (ca s-a invocat si chestiunea suveranitatii). Dar pentru ca cineva a prevazut aceasta situatie, in lege 220 a fost introdusa o clauza suspensiva potrivit careia noile prevederi nu pot intra in vigoare fara un aviz favorabil al entitatii europene.
In al doilea rand, sunt multe tari europene care au operat deja sau dezbat reducerea schemei de sprijin acordata industriei regenerabilelor. Guvernele respectivelor tari au fost supuse unui "efect de foarfece", prinse intre presiunile bugetare - criza datoriilor suverane inca bantuie Europa - si temerile legate de erodarea consumului ca urmare a cresterii pretului la electricitate.
Cum austeritatea a devenit mantra batranului continent, s-au apucat cu totii sa taie de pe unde s-a putut. Inclusiv din schemele de sprijin alocate investitiilor "verzi".
Efectul este de bumerang, pentru ca manevra descurajeaza toate investitiile pe termen lung, nu doar cele in regenerabile. Acele guverne care au ales sa o faca brutal au in fata perspectiva unui val de procese pe care investitorii in astfel de proiecte.
Si marea amenintare nu vine dinspre investitorii mici si mijlocii (apropo, in
