Deşi babele care merg duminică de duminică la biserică nu ştiu, majoritatea sărbătorilor creştine au fost suprapuse peste sărbătorile păgâne, existente înainte de naşterea lui Hristos. Astfel, propagandei creştine i-a fost mai uşor să-i convertească pe cei care nu auziseră niciodată de un băiat care a fost răstignit pe o cruce şi, după trei zile, a înviat. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Paştele. Paştele (Easter-în limba engleză) a fost la origini sărbătoarea lui Iştar, zeiţa fertilităţii şi sexului la asirieni şi la babilonieni. Simbolurile ei, cum ar fi oul şi iepuraşul, erau şi încă sunt simboluri ale fertilităţii şi sexului. Sau credeaţi cumva că ouăle şi iepuraşii au ceva de a face cu Învierea? După ce împăratul Constantin a decis creştinarea Imperiului Roman, Paştele a fost schimbat într-o sărbătoare care îl reprezintă pe Iisus. Dar la origine Paştele este despre celebrarea fertilităţii şi sexului. De fapt, Biserica Ortodoxă Română chiar recunoaşte împletirea credinţei cu tradiţia. Asta este, de fapt, recunoaşterea faptului că popii tolerează superstiţiile poporului, care n-au nicio legătură cu Biblia sau cu viaţa lui Iisus Hristos, atât timp cât veniturile lor nu au de suferit.

Deunăzi, mi-a fost eliberată o chitanţă de un preot care mi-a perceput o taxă, în schimbul unui serviciu pe care l-a prestat. Avea număr şi serie, dar şi ştampilă de la Episcopia Slatinei şi Romanaţilor. Oare la asta s-o fi gândit şi Iisus Hristos atunci când s-a răstignit pe cruce pentru noi? Că nişte trişti în sutane vor face profit, timp de mii de ani, pe urma sa? Până la urmă ce sărbătorim de Paşte? Sexul şi fertilitatea, ca asirienii şi babilonienii, sau banii, mâncarea şi băutura din belşug?

Deşi babele care merg duminică de duminică la biserică nu ştiu, majoritatea sărbătorilor creştine au fost suprapuse peste sărbătorile păgâne, existente înainte