În vara lui 1973, Nicolae Ceauşescu a plecat spre Crimeea, la reuniunea informală a liderilor din Pactul de la Varşovia, cu sămânţă de scandal. Ocazia să-l facă a găsit-o în intervenţia bulgarului Todor Jivkov, portavocea sovieticilor la întâlnirile Pactului.

Era de aşteptat ca la întâlnirea „tovărăşească“ atmosfera să nu fie tocmai cordială - Ceauşescu avea prea multă experienţă la vârful puterii ca să nu fi anticipat ce urmează. Aşa că a plecat decis să se „impună“, abia în ultimul moment, pe 29 iulie 1973 seara. În Crimeea mergea cu avionul, care decola de pe aeroportul Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa.

Singur cu consoarta

Diplomatic, presa de la Bucureşti a anunţat că pleacă „pentru a petrece câteva zile de odihnă în Crimeea“, la invitaţia CC al PCUS. Câteva zile, atât s-a comunicat oficial, fără a se preciza perioada, după cum se obişnuia atunci când Ceauşescu lipsea din ţară. Nu-l însoţea nici un alt oficial, din partid sau guvern, cu excepţia lui Constantin Mitea, consilier personal şi a tranzlatorului Sergiu Celac. Şi, evident, Elena Ceauşescu. Ceauşescu a stat cu totul patru zile, şi numai de odihnă n-a fost vorba. Leonid Brejnev invitase liderii partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, Germania Democrată, Mongolia, Polonia şi România să discute „probleme internaţionale actuale“, a scris presa de la Bucureşti. Precedenta întâlnire avusese loc exact cu un an în urmă, în iulie 1972.

Critici domoale

De ce i-a fost frică lui Ceauşescu n-a scăpat. După cum era cutuma în astfel de împrejurări, fiecare dintre liderii prezenţi şi-a exprimat opinia legat de ultimele evoluţii pe scena internaţională. Brejnev a informat despre rezultatele recentelor vizite la Washington, Bonn şi Paris şi ce semnificaţie le atribuie Moscova. Când i-a venit rândul, Ceauşescu şi-a reluat neabătut opiniile mai vechi. Astfel, a exprimat nemulţu