Incidentul de vineri seară de la Varniţa a arătat, a câta oară, că autorităţile constituţionale habar nu au ce se întâmplă în cele câteva localităţi din jurisdicţia lor de pe malul stâng al Nistrului şi din zona Tighina. Mai mult, atunci când e nevoie, demnitarii moldoveni nu ştiu cum să reacţioneze sau se comportă de parcă centrul de putere nu s-ar afla la Chişinău, ci la Tiraspol.
Doar după un scandal pe măsura celui petrecut la marginea Tighinei îi trezeşte şi pe patrioţii moldoveni din Chişinău din amorţire. Unii au scris texte kilometrice, au scandat diverse pe bloguri sau pe reţele de socializare, s-au bătut cu pumnii în piept şi... şi-au văzut de grătarele lor, că doar vin sărbătorile. Dar asemenea incidente au loc la câţiva ani, iar în acest răstimp toţi uită că dincolo de Nistru şi la Tighina oamenii trăiesc cu frica în sân, în timp ce autorităţile şi conaţionalii lor de pe acest mal trăiesc într-o fericire amnezică.
Că în 1992 Republica Moldova a pierdut războiul informaţional nu mai pune nimeni la îndoială. Dar tragedia noastră e că nu ştim nici astăzi, la mai bine de două decenii de la războiul moldo-rus, să ne facem auziţi în lume. Ultimele mişcări de trupe demonstrează de-a fir a păr impotenţa Chişinăului.
În urmă cu câteva săptămâni vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov, a anunţat (sic!) „colegii lui de la Tiraspol“ că autorităţile constituţionale vor să pună câteva puncte de control pe Nistru. Toată presa moldovenească a aflat acest lucru după ce jurnaliştii transnistreni au pornit un tămbălău, citând numeroasele reacţii ale liderilor separatişti. S-a ajuns până la aceea că unii jurnalişti români din birourile de la Bruxelles scriau despre acest fapt ca despre ceva real, când, de fapt, nu era decât o intenţie şi a rămas o intenţie.
Asta a fost prima gafă a acestui birou pentru reintegrare, ai cărui angajaţi se comportă c
