După vechiul slogan „Nicio masă fără peşte!” au urmat „Nicio ştire fără Becali!” şi, din păcate, „Niciun ministru al învăţământului fără o idee năstruşnică!”.

Toate au avut şi au o strânsă legătura cu crunta realitate. Cel mai grav este cel din urmă, fiindcă indiferent de cât i-a ţinut mandatul, fiecare individ care şi-a pus poponeaţa în jilţul ministerial la învăţământ a avut câte ceva de schimbat sau completat în sistem. Şi, uite-aşa, totul a devenit o bulibăşeală că nu mai pricep nimic nici cadrele didactice, nici elevii, nici părinţii şi nu ştiu dacă şi ăia care impun măsurile pricep ceva din ce se intenţionează să se facă şi care va fi finalitatea. Ca exemplu, mai nou, profesorii diriginţi din gimnaziu, care probabil nu aveau destule pe cap, vor trebui să susţină ore de profil, o dată pe săptămână, avându-i ca elevi pe... părinţi. Cu care să facă analiza notelor şi pe care să-i înveţe ce să-i înveţe la rându-le pe copii: cum să treacă strada, cum să se spele şi de ce e necesară treaba asta, cum să-i educe sexual şi altele. Tot prin directive ministeriale s-a mai impus o aiureală. Profesorii de profil sunt obligaţi să facă benevol câte două ore de pregătire la limba română şi la matematică pentru elevii de clasa a VIII-a, să întocmească nişte procese-verbale şi tabele, tehnoredactate computerizat, care să conţină numele elevilor şi semnătura acestora cum că s-au prezentat la pregătire. Iar ca să nu se plictisească înregimentaţii în sistemul de învăţământ (fie ei profesori, fie ei elevi), s-a cerut recent şi impunerea a încă două noi tipuri de evaluări de tip test naţional, una în clasa a II-a şi una în clasa a IV-a. Şi mă gândesc cât îmi doream într-o vreme să ajung cadru didactic şi cât de bucuros sunt acum că viaţa m-a dus pe altă cale...