„Ora de Dinamo” a ajuns ieri în Şcoala Generală numărul 49 din cartierul „Vatra Luminoasă”

Peste 100 de puşti din clasele primare s-au înghesuit pentru poze şi autografe cu elevii lui Ţălnar

„Cine nu ţine cu Dinamo să meargă în clasă!”. Enunţul ţipat al unei femei între vârste se loveşte de un puşti cu fălcile roz. „Ce cauţi aici? Tu nu ţii cu Dinamo, treci în clasă!”. Dolofanul strâns de uniformă se încruntă şi refuză să se conformeze. Învăţătoarea nu renunţă: „Spune-mi un jucător de la Dinamo! Ştii?” O întrebare din cunoştinţele naturii ar fi fost mai bună. „Dar lăsaţi-mă doamna şi pe mine. Vă promit, că de azi ţin cu Dinamo”.

„Bine”, nu în catalog, dar asta înseamnă viza care-i permite puştiului să se alăture careului dezorganizat din curte. În faţă stau cei cu fulare, eşarfe, steaguri. O linie galbenă este îngroşată din priviri de aceeaşi învăţătoare. „Când vin doamna?”, este interogaţia obsesivă de dincolo de linie. „Aveţi răbdare, nu vă împingeţi, cine nu ascultă merge în clasă”. Undeva în spate, vorbele „lui doamna” îl fac pe dolofan să se ascundă după un coleg. Primul atacat este Florentin Petre, prima iscălitură o primeşte chiar „doamna”: „Dă-mi unul şi pentru băiatul meu, e «câine» mare”. Dinamovistul semnează mecanic, în timp ce împarte zâmbete spre batalionului înarmat cu pixuri. Imediat, „Piticul” este ostaticul piticilor, iar un gard de ţânci se strânge în jurul lui.

Dolofanul tranzitează curtea cu poza lui Petre în mână, solitar, având degetele pătate de mină şi încleştate pe o cariocă tocită. Cu privirea radar schimbă brusc direcţia şi îşi începe plantonul la umbra lui Luchin. „Şi miiieeee nenea, şi mieee”. Coada se topeşte după fiecare autograf, în timp ce fruntea micuţului dolofan se umezeşte pe la tâmple. Imediat ridică o nouă fotografie în aer. Bălgrădean. „Şi mieeee, şi mieee, şi mieee, şi mieeee, şi