In fata multinationalelor, natiunile lumii, inglodate in datorii si macinate de somaj, par tot mai vulnerabile.
In secolul al XVII-lea, marele filozof englez Thomas Hobbes, descria statul, in cartea sa Leviathan, sub forma unui monstru marin, gata oricand sa-si intinda omnipotentele tentacule pentru a ajuta comertul, finantele si industria. Dar, alte vremuri, alt raport de forte. Pentru ca astazi, societati anonime, dar prezente in toate cele patru colturi ale lumii, multinationalele cu puteri financiare nemasurate, sunt cele care definesc statele, chiar si cele mai mari.
Sunt suficiente cateva cifre pentru a confirma aceasta „inversare” de valori: la inceputul acestui an, capitalizarea Apple echivala cu bugetul Frantei sau cu PIB-ul insumat al Romaniei, Ungariei, Slovaiei, Croatiei si Lituaniei. Numai cifra de afaceri a gigantului petrolier Royal Dutch reprezinta ativitatea intregii Marii Britanii timp de doua luni si jumatate.
Pe frontul fortei de munca – un adevarat razboi al nervilor in aceste vremuri de somaj – multinationalele aliniaza adevarate armate. Cu cei peste 2,1 milioane de angajati, cel mai mare angajator privat al lumii, distribuitorul american Wal-Mart, face joc egal cu armata chineza (2,3 milioane de persoane).
Dar influenta acestor grupuri nu se masoare in cifre. Ele au tesut o panza extrem de densa si opaca de filiale si de relatii. In 2011, trei cercetatori ai Scolii politehnice federale din Zurich au publicat o lucrare „exploziva” privind participatiile la 43.000 de societati transnationale. Astfel, ei dezaluie ca numai 737 de firme controleaza 80% din total.
Iar aceste intreprinderi investesc sume fabuloase in lobby in incercarea de a impune normele lor si sisteme de reglementare. Iar cand un stat recalcitrant refuza sa aplice respectivele reguli noi, aceste companii nu ezita sa apeleze la justitie.
Cif
